Scurt istoric
Din documentele istorice putem deduce ca in antichitate in Orientul apropiat si departat (China, Corea, Japonia, Egipt, Mesopotamia), circa 2000-3000 de ani i.e.n., se practicau diverse metode de lupte; de la dansuri rituale de vinatoare, pana la razboaiele cu miscari muliple ce stau la baza miscarilor de lupta. Dezvoltarea civilizatiilor a insemnat si dezvoltarea unor metode de lupta. Bunaoara, in Grecia Antica luptele cu pumnii(boxul) si corp la corp erau in programul jocurilor Olimpice. Deasemenea "pancrationul”- in care au fost unite lovituri din box, lupta corp la corp se permiteau lovituri cu orice parte a corpului. Cu timpul el s-a renascut in luptele gladiatorilor din Imperiul Roman. Dupa caderea imperiului Roman astfel de lupte se organizau in Germania, Franta, Anglia. Cu timpul ele s-au transformat in boxul modern si in alte lupte contemporane.
Un mare interes ne atrag stilurile de lupta din Orient, cu specificul miscarilor si a filosofiei, baza carora a aparut prin mileniul 3 i.e.n. Mai multi reprezentati de rang inalt din artele martiale sint de parerea ca o mare influenta asupra artelor martiale a avut calugarul Bodhidharma(448-529 e.n.). El a pus o temelie puternica de antrenamente in manastirea Saolin, care e vestita si in zilele noastre.
In diverse popoare pe parcursul mileniilor au fost create diverse lupte nationale: China - kung-fu; India - selambam; Franta - savata; Japonia - djiu-djitsu, karate, aikido; Russia - sambo; Moldova - trinta; Tailand - muai-tai; Corea - Taekwon-Do, Sirim.
Istoria aparitiei artelor martiale se pierde in adincul mileniilor. Stim ca in diferite popoare apareau diverse miscari cu mainile si cu picioarele, ce serveau pentru autoaparare sau pentru agresie. Un leagan al artelor martiale din Orient am putea numi China, insa, in acelasi timp, aflam ca paralel existau lupte asemanatoare in India, Corea, Japonia. Ramurele lor sunt atit de incilcite, incat nu poti spune cu siguranta cand si unde a aparut o arta concreta.
In ce priveste TAEKWON-DOul, radacinile miscarilor de baza apar prin veacul I i.e.n si se trag din luptele Subakghi, Takion, Hva Rando. In perioada aceia Corea era impartita in trei state Silla, Cogurio, Pacja. Silla permanent suferea de la agresia din partea celorlalte doua state si datorita acestui fapt s-a format un corp de ofiteri tineri cu numele de Hva Ran(florile june). In afara de antrenamentele cu arcul, sulita si spada ostasii antrenau disciplina spirituala si fizicul, diverse metode de lupta cu mainile si picioarele. Pentru intarirea fizicului ei urcau in munti, in perioada rece se scaldau in riuri furtunoase, permanent agatindu-se de apararea Patriei. Aveau reguli de etica asemanatoare cu "Codul de onoare” al samurailor japonezi. Regulile erau scrise de calugarul budist Von Kan si suna in felul urmator:
1. Sa fii devotat Regelui.
2. Ascultati parintii.
3. Stimeazati prietenii.
4. Sa nu dai inapoi in lupta.
5. Fii gata sa lupti pina la moarte.
In statul Silla existau mai multe metode de lupta, ostasii corpului Hva Rando le-au perfectionat si le-au adus la un nivel nou de existenta. Metodele noi de antrenament ce le foloseau in corpul Hva Rando au adus lupta ce o practicau la rangul de arta.
In aceiasi perioada in statul Cogurio se practica lupta cu mainile numita Subakghi, foarte populara intre oamenii simpli. Pentru formarea armatei puternice imperatorul dinastiei Li atrage la pregatirea ostasilor maestri de lupte cu diverse arme, maiestri in luptele Takion, Sirim(trinta coreana), Subakghi. De doua ori pe an, primavara si vara la rind cu alte competitii se desfasurau competitii la lupta Subakghi. Imperatorul obliga toti ostasii sa participe la astfel de competitii. Invingatorului i se oferea un post de stat. Trei din ei au ajuns generali pe timpul dinastiei Kore.
Multe documente istorice nu exclud faptul ca unele lupte coreene puteau sa migreze in Japonia si sa ajunga la baza unor arte japoneze ca Jiu-jitsu si Karate. Posibil ca ostasii Hva Rando au fost prototip pentru luptatorii japonezi - samurai si codului lor de onoare- Busido.
Perioada dinastiilor Silla si Kore s-a manifestat prin dezvoltarea artelor martile, in schimb la sfarsitul dinastiei Li luptele in Corea au fost gonite. In perioada ocupatiei japoneze(1909-1945), practicarea artelor martiale in Corea era strict interzisa. Dar oamenii cu duh neinfrinat continuau sa se antreneze pe ascuns si au adus pina in zilele noastre semintele artelor stravechi.
Dupa razboi, in 1945 Corea deja libera formeaza armata nationala. Tinarul locotinent Choi Hong Hi invata soldatii lupta, care azi o cunoastem ca Taekwon-Do. Din 1946 pina in 1954 se petrece o lucrare enorma asupra formarii luptei noi. Au fost create 24 de exercitii de baza, fiecare, in parte, reda caracterul unei persoane din istoria Coreei, in cinstea cui a fost numit.
Se formeaza o baza a strategiei a tacticii luptei. Se pune baza spirituala.
In 1955, de o comisie speciala, constituita din instructori, istorici si oameni de stat a fost aprobata denumirea, luptei noi, propusa de Choi Hong Hi, si intarita ca TAEKWON-DO. Radacinele miscarilor de baza provin din luptele nationale coreene: subakghi(lupta bazata pe lovituri cu minile), takion(lupta cu picioarele), Hva Rando si Karate. Avind scopul de a forma o lupta universala, ce ar putea sa se opuna oricarei agresii, au fost selectate si stiintific modernizate miscarile in asa fel, ca astazi Taekwon-Do e una din cele mai efective si populare arte martiale din lume. Cu exceptia antrenamentelor fizice Taekwon-Do are o baza spirituala si filosofica, cu principii etice ce servesc dezvoltarii moralului inalt. La fel ca si in Hvarando este un cod:
1. Respect.
2. Sinceritate.
3. Insistenta.
4. Autocontrol.
5. Duh neinfrinat.
Au fost stabilite si idealurile spre care trebuie sa tinda un taekwondist:
- Vom dezvolta spiritul curat si fizicul puternic, pentru a avea taria de a fi permanent de partea dreptatii.
- Ne vom uni cu oamenii, prin puterea duhului, necatind la religie, rasa, nationalitate sau alte hotare ideologice.
- Ne vom consacra viata construirei societatii pasnice, bazata pe dreptate, incredere si umanizm.
In 1959 Cioi Hong Hi cu un grup de urmasi de ai sai face un turneu de demonstratie a artei Taekwon-Do in Vietnam si Taiwan. De aici a aparut ideia de a arata lumii intregi bogatia sufleteasca si puterea luptei noi, de aici incepe expansia Taekwon-Do-ului, initial in tarile asiatice si apoi in toate tarile lumii. In acelasi an (1959) a fost fondata Asociatia Coreana de Taekwon-Do, iar la 11 aprilie 1966 a fost fondata Federatia Internationala de Taekwon-Do(ITF), din care facea parte Vietnamul, RFG, Malasia, Singapur, SUA, Turcia, Italia, Egiptul si Corea. Sediul, cu sediul in orasul Seul. Nedorind sa participe in jocurile politice ce aveau loc, in acel moment, in Coreea, in 1972 generalul Choi a migrat in Canada, unde se muta si sediul ITF. Din perioada aceasta in multe tari se inregistreaza si se dezvolta asociatii si federatii de Taekwon-Do ce se afiliaza ITF-ului. In 1985 sediul se transfera la Viena(Austria), unde se afla si in zilele noastre. In 1969 e organizat primul campionat international(Campionatul Asiatic), din 1974 (CM din Canada) se desfasoara campionate mondiale. Campionate Mondiale erau organizate odata la trei ani, iar in zilele noastre odata la doi ani. Din 1980 se desfasoara si campionatele Europei.
In zilele noastre Taekwon-Do-ul este una din cele mai populare arte de autoaparare si este practicat in peste 150 de tari de catre milioane de oameni.
”Toate care se întîmplau prin jurul meu , mi-au deschis posibilitatea de a fonda şi dezvolta acest tip de artă marțială. La început invăţam TĂKION. Pe lîngă aceasta , în timpul celor 36 de ani de ocupaţie a plaiului meu de japonezi , am avut posibilitatea să învăţ şi KARATE .
Mă antrenam mult pentru susţinerea sănatăţii dăruită de Dumnezeu, căci eu m-am născut bolnav şi plăpînd. Să mă antrenez cu TAEK KION , m-a sfătuit profesorul meu de scris , cînd aveam 15 ani.
În ianuarie 1946 am fost numit ofiţer (letenant) inferior a forțelor armate a Republicii Coreia şi am am fost trimis de căpitanul regimentului în Kwadja.
Pentru educarea fizică şi sufletească a corpului am început să le predau soldaţilor Karate. Anume atunci am înţeles că nouă ne trebuia să dezvoltăm arta de luptă a noastră, care întrecea cu mult atît thnic cît si sufleteşte Karate. Eu crdeam mult, că studierea acestui stil pe întreg teritoriul ţării îmi va permite să mă ţin de jurămîntul care l-am dat tovarăşilor mei, fiind în temniţă în Japonia.
Conducîndu-mă de aceasta idee, în martie 1946 am început sistematic să dezvolt tehnica nouă. La sfîrşitul anului 1954 aproape că am terminat perfecţionarea noului stil de luptă coreiană, iar în 1955 la 11 aprilie l-am numit "TAEKWON-DO”.
Deşi am numai 1 m 50 cm , sunt mîndru că ajuns să trăiesc într-o corelaţie strînsă dintre convingerile mele morale. Sunt sigur că aceasta s-a făcut posibil datorită puterii de neînvins sufletescă , care am căpătat-o antrenîndu-mă cu TAEKWON-DO.
Tehnica TAEKWON-DO se bazeaza pe principiile ştiinţei moderne, în special a fizicii lui
Fondatorul Taekwon-Do Choi Hong Hi |
|
Generalul Choi Hong Hi 1918-2002 |
|
Scurt biografic Nascut la 9 noembrie 1918, in Corea. La 12 ani incepe studierea stilului national de lupta cu picioarele numit Takion. Petrecind studiile in Japonia a studiat Karate la Marele Maestru Ghitin Funacosi, de la care a primit centura neagra I DAN. Cu inceperea a 2-lea razboi Mondial este recrutat in armata japoneza, care lupta si impotriva Coreei. Din cauza ca nu doreau sa lupte contra patriei sale a fost aruncat cu mai multi studenti in inchisoare. Nici acolo antrenamentele nau incetat, mai mult ca atit, incepe lucrarea sa asupra stilului universal ce sar putea opune Karatelui. |
|
Am fondat un şir întreg de metode de tehnici, care pot fi folosite practic în orice situaţie. Ele sunt alcătuite pe baza următoarelor principii :
2. Ne vom uni cu oamenii, apropiaţi sufleteşte, fără a atrage atenţia la religie, rasă , nţionalitate şi graniţele idiologice 3. Dezvoltînd şi corpul puternic , vom căpăta hotărîrile liniştite de a fi mereu de partea dreptăţii Urmărirea acestor principii formează TAEKWON-DO-ul ca o artă de luptă estetică, ştiinţă şi sport.” |